Crestinii

Crestinii intre Conciliul de la Niceea si Marea Schisma


Principala cauza a Marii schisme a constituit-o emiterea pretentiei primatului episcopilor de la Roma, fata de restul bisericilor crestine din lume. In viziunea lor, episcopii de Roma ar fi trebuit sa fie recunoscuti de intreaga lume crestina drept urmasi ai apostolului Petru. Pretentia se bazeaza pe un text din Evanghelia lui Matei si anume discutia lui Iisus cu apostolul Petru in localitatea Caesarea-Philippi din nordul Palestinei care privea incredintarea cheii simbolice succesorale.

Marii teologi ai sec. II-III au acceptat rolul deosebit al apostolului Petru, dar au pledat pentru ideea egalitatii tuturor episcopilor din vest si a patriarhilor din est. Astfel, la Conciliul ecumenic de la Niceea (325 d.C.), s-a recunoscut egalitatea celor patru episcopate si patriarhate din lumea crestina: Roma, Alexandria, Ierusalim si Antiohia. In anul 375 d.Hr., episcopul de Roma Damasus I s-a pronuntat din nou pentru primatul Romei, pe baza aceluiasi argument din Evanghelia lui Matei, ridicand de la sine putere episcopatul din Roma la rangul de Scaun Apostolic.

In anul 383 d.Hr., are loc ruperea Imperiului Roman in doua: cea occidentala, cu capitala Roma, si cea orientala, cu capitala Constantinopol. Titulatura Scaun Apostolic pentru episcopul de Roma a fost recunoscuta imediat de imparatul Theodosius al Imperiului Roman de Apus. La randul sau, episcopul de Roma, Siricius, a emis "Decretalia constituta", prin care a fundamentat primatul episcopilor de Roma.

Episcopul Leo I a fost primul Papa. In anul 445, imparatul Imperiului Roman de Apus, Valentinianus III, a confirmat oficial printr-un edict Primatul episcopilor de Roma, dar numai pentru anumite zone.

In anul 451, Papa Leo I a protestat contra deciziei Conciliului ecumenic de la Calcedon, in care episcopii de Roma si de Constantinopol au fost egal indreptatiti in chestiunile religioase. Din acest moment, a inceput adevarata lupta pentru putere si pentru impartirea sferelor de influenta si intaietate in lumea crestina.

La Conciliul ecumenic de la Constantinopol, din anul 680, s-a combatut pretentia primatului papal, cea mai mare parte dintre participanti fiind de acord cu egalitatea tuturor episcopilor si patriarhilor.

Papa Stefan II a intemeiat "Patrimonium Petri", primul stat religios din lume, cu sediul la Roma, indepartandu-se prin aceasta si mai mult de bisericile din est. Un dezacord grav intre cele doua biserici, de Apus si de Rasarit, s-a produs in anul 863, in timpul procesului intentat de biserica catolica patriarhului estic ortodox, Photius.

Ruptura definitiva intre cele doua biserici, cunoscuta si sub numele de Marea Schisma, a avut loc in 1054, in timpul Papei Leo IX si Patriarhului de Constantinopol, Michael Cerularius. In vara anului 1054, chiar in clipa in care trebuia sa inceapa liturghia in catedrala "Sfanta Sofia" din Constantinopol, cardinalul Humbert, impreuna cu alti doi trimisi papali, au inaintat pana la altar, au depus acolo o bula papala si au iesit spunand: "Dumnezeu sa vada si sa judece!" Documentul excomunica patriarhul Constantinopolului si intreaga Biserica aflata sub pastorirea sa, interzicandu-le sa mai primeasca "harul divin" prin comuniune cu Biserica Catolica.

Bisericile ortodoxe se conduc dupa principiul ierarhic sinodal, alcatuind biserici regionale, autocefale si autonome. Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului are mai curand un rol simbolic. Biserica Ortodoxa Romana s-a declarat autocefala in 1864, iar, in anul 1925, a devenit Patriarhie. (D.M.)


Articol preluat din cotidianul Ziua - 23/01/2003

[Pagina start] [Istorie] [Heraldica] [Muzee de istorie] [Legaturi utile] [Despre mine]